...running out of time....

Exista momente in viata care trec, dar tu ramai intepenit in timp, in spatiu, acolo, ca intr-un tablou din care faci parte si pe care ti-l doresti nemodificat...viata merge inainte, si tu mergi cu ea la pas, dar e ca si cum nu vezi drumul pt ca tu ai ramas stocat acolo, in scena aceea in care te regaseai...si atunci te intrebi cum sa faci sa dai delete la tot ce s-a intamplat inainte, pt ca e ca si cum memoria e full de lucruri intamplate si parca nu mai exista spatiu pt a se intampla altele, si degeaba te intrebi, pt ca nu poti,pt ca daca ai putea ar fi asa de simplu sa vezi drumul...si tot auzi ca viata e frumoasa, dar daca e asa de frumoasa de ce nu te mai poti bucura de ea asa cum o faceai nu demult...de ce nu te poti desprinde dintr o scena in care toti actorii care au participat acum joaca o alta scena in care tu nu ai fost distribuit si tu...te incapatanezi sa ramai acolo, ca si cum astepti sa se mai joace o data scena, dar tu stii de fapt f sigur ca asta nu se va mai intampla niciodata.Lucrurile pe lumea asta sunt la fel si totusi f diferite, la un moment dat ti se pare ca alergi intr-un cerc..acum esti fericit, acum esti trist, acum razi si dupa plangi, si tot asa ...am incercat sa pretuiesc mai mult decat o faceam inainte momente din viata mea, clipe, secunde si cu cat le-am pretuit mai mult cu atat dor mai tare si as vrea sa ma trezesc intr o dimineata cu sufletul usor si vesel, dar deocamdata am ramas stocata in timp.Merg inainte cu fiecare zi care trece, dar eu sunt inca acolo, nu sunt cea de aici, si as vrea sa alerg , sa alerg ca sa ma prind din urma, dar cu fiecare zi sunt tot mai departe...si tu esti tot mai departe...